Stelele au obosit,
Adormind
Pe patul de puf
Ce acoperă
Marea .
Luna s-a stins
Devreme,
Mâhnită pe norii
Ce i-au furat
Oglinda.
Fulgerul s-a topit
În zarea de foc,
Inundată
De negre
Fantasme.
Vântul s-a înfuriat,
Vâjâind liniștea
Ce plânge
Cu lacrimi
De ploaie.
Malul a obosit
Sub greutatea
Valului,
Ce se zvârcolește
Furibund.
Eu rătăcesc
Prin clipe ațipite,
Ce se trezesc
Să îmi asculte
Gândul !
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
gabriela.
Mulțumesc pentru trecere și apreciere !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 13 iulie 2016
Reuşită, chiar foarte reuşită poezie!
gabriela
marți, 12 iulie 2016