turnam timpul în pahare
în noaptea aceea flămândă
și ciocneam
cu tine
conștiința nu mai însemna teamă
insomnie
trădarea era un joc de puzzle incomplet
spuneai că suntem unici
și pierduți în ritmul muzicii
ne îmbrățișam printre fantome ciudat de reale
priveai spre peretele din spatele meu
unde se scurgeau ultimele picături din sticlă
pentru morții noștri cuminți
adina v.
23.10.2021
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc mult pentru popas, Anișoara :)
Cu drag!
Adina Speranta (autor)
vineri, 12 noiembrie 2021
Părere:
Dinamica planurilor de vizualizare și înțelegere a acestui episod, înscris în cercuri concetrice, depinde de distanță. Cititorul cuantifică intensitatea vibrației.
Anisoara Iordache
marți, 09 noiembrie 2021