Nimicul mă învăluie în noapte,
E liniște și ploaia scursă- n șoapte
De picături sparge tăcerea albă
A felinarului ce mă socoate oarbă.
In ritmul ploii gândurile zboară
La iarna care nu mai vrea să moară
Și cu bătăi de inimă sfârșită
Zăpadă mai așterne intr- o clipită.
Dar nu aici, pe crestele de munte,
Aici semnele sunt destul de multe
Că primăvara vine somnoroasă
În noaptea rece, tristă și ploioasă.
Cristale aninate de crengi goale
Sunt luminate- n felinarul moale
Cernut de raze- n noaptea solitară
Prin ploaia rece care tot tresară
În geamul care- mi sprijină privirea
Cu mugurii plesniți din amintirea
Atâtor primăveri ce- au fost născute
Din nopțile ploioase și urâte.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.