Departe,-apusul scânteia
Și-n zări își înfingea cuțitul.
Înfricoșată, noaptea-și deschidea
Un mare ochi, ce-și tremura clipitul,
Rotea pe cerul de catran
Umbre de nori și discul lunii,
Ce-mpurpura cu aur de șofran
Obrajii, sărutați de vânt, ai lumii.
În liniști, lunecau pe-un vis
Lungi trene cu sclipire. Ape.
Cu lacrimi mari și murmur de abis,
Chemau în taină stele, să se-adape.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.