În vârf de deal, la margine de țintirim,
Acolo unde sunt cei dragi, care-au plecat,
Cu ochii-n lacrimi, plini de dor, noi ne oprim
Ca să le spunem că nicicum nu i-am uitat.
Deasupra noastră mii de stele licăresc
Cerul înalt este senin și grandios
Și îngerii acolo sus se pregătesc,
Căci este noaptea învierii lui Hristos.
Mai facem câțiva pași și iată c-am ajuns
Bisericuța este plină de mister
Intrăm în ea, deși nu-i loc îndeajuns
Și înăuntru totul este auster.
Slujba-i frumoasă, lumânările se-aprind
Privim emoționați în flăcările lor
Dumnezeiești avânturi simt că mă cuprind,
Ştiind că omul poate fi nemuritor.
Plecăm spre casă, bunica ne așteaptă
Cu ouă roșii, pască dulce, cozonac
Și ne primește cu vorba înțeleaptă:
„Hristos a înviat și va fi viu în veac”.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.