Mergi agale, mergi agale
Și tu crezi că ai scăpare
Pe când noaptea stă și tace
De milenii ea doar zace.
Luna tremură a dubiu,
Luna- licăr amorțit,
Un statornic dans și sumbru,
Timpul tot încremenit.
Cântă-n razele neclare
Singură, stingheră
Cucuveaua în răcoare,
Mintea-i ageră, tenebră.
Ai ales tu o cărare
Ce final ea nu mai are,
Drum ascuns, neprimitor,
Al tău pas șovăitor.
Ajungi tu la o casă
Într-un pâlc ros de-amintiri
În umbra vechii liniștiri
Te aștezi trist la o masă.
Tot în jur este vremelnic
Scârțâie a ta rațiune,
Tinerețea nu rămâne
Perfecțiunea-i vis perenic.
Scoți o carte îngălbenită
Pagini vechi de timp mâncate,
Înțelept cel care poate
Netezí veacuri damnate.
Cu ochi adânci privești în file
Negre pustiite zile
Un flux-reflux ce-i monoton
Aceleași vieți, același ton.
Tremurând, tu descifrezi
Astfel tot și înțelegi:
Moartea-i acest anotimp
Iar în față-ți .. zeul Timp.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.