Nonsens
( protest )
Iată nopțile albastre într-o minte rătăcită
cum sculptează neuronii amețiți de-atâta fum,
îngerii din vise bete prin oglinda plictisită
plănuiesc o evadare peste granița de scrum.
Se dezlănțuie nimicul în oceanele de brațe
Unde-Atlanticul ascunde scrisul zeilor uitați,
buzele răscolitoare "al infernului" s-agațe
gândurile bântuite de uitarea celorlați.
Se așază pe o palmă cât America de mare
Măsurând prin ochi de sticlă al hârtiei adevăr
Și cu mare ușurință urcând muntele de sare
își imaginează lumea ca și viermele din măr.
Doar pustia nisipoasă șerpuiește-n largul zării
încercând integritatea Creatorului imens,
litere, cuvinte sparte, într-o zi a defilării,
pasăre rănită-n zborul spre al verbului nonsens.
Mitică Horlaci
20 oct..2018
Londra
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.