Sunt oameni de iarbă
care se iubesc în parcuri,
și paznicii trec fără să-i vadă.
Sunt oameni de fier
care-și spală trupul în flăcări,
și atingerea lor topește gratiile.
Sunt oameni de pământ
care își lasă hainele în șifonier,
când se întâlnesc cu copacii,
pentru că hainele îi fac să se bâlbâie.
Toți pleacă la fel
ca pentru o plimbare în grădină,
lăsând în urma lor ușa larg deschisă.
vezi mai multe poezii de: Nora Iuga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.