Eu nu studiez prea multe, sunt un om
care nu evoluează. Nasul meu despică aerul
fără nici un fel de profesionalism. Ideile mele profunde
au fost odată jucării pe duşumea; le iubesc, le-am lins
aproape toată vopseaua. Un pahar cu whisky
este o zăngănea pe care n-o scutur. Când iubesc
o persoana, un loc, un obiect, nu văd
ce ar putea fi de comentat.
Am învăţat cuvinte, cuvinte, cuvinte …
oricum, jumătate din ele
au murit din lipsă de exerciţiu, iar cele pe care
le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care şopteşte: Mincinosule.
Ce mult admir raţa sălbatică atunci când, printr-un cerc perfect,
intră în apă fără să ridice vreun strop sau pescăruşul
care pe neaşteptate străpunge marea.
Eu sunt un cormoran care se scufundă
cum a făcut-o întâia oară: îndreaptă capul înainte
şi se lansează-n picaj.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Norman MacCaig