Ştia el mai mult decât să admire un scaun
şi să spună “Ce înseamnă asta?”
Iubea tot ce accepta
ospitalitatea consistentă a propriilor cinci simţuri.
Ar fi spus “Hello, omidă” sau “La revedere, Loch Fewin”.
El dorea să ştie cum se ajunsese ca ele să fie ceea ce erau.
Dar niciodată nu le-ar fi insultat spunând
“Omidă, Loch Fewin, ce vreţi să spuneţi?”
În privinţa asta, deşi ateu, era aidoma lui Dumnezeu, .
Era conştient de diferenţa
dintre “Ce înseamnă asta pentru mine”
şi “Ce înseamnă asta.”
De aceea el spunea, cu jumătate de zâmbet:
“Desigur, Dumnezeu, la fel ca mine, este ateu.”
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Norman MacCaig