Nu ar trebui să sufăr!
Dar nu am cum, căci am un suflet
Și chiar strivit ca pe un nufăr
Mai rabd un pic, apoi mai cuget.
Nu ar trebui să sufăr!
Dar poarta inimii-i deschisă
Și țin durerile-ntru-n cufăr,
Iar candela de dor aprinsă.
Nu ar trebui să sufăr!
Dar mă aprind ca o scânteie
Și nu stiu cum sa fac s-astâmpăr
Durerea care nu mai piere.
Nu ar trebui să sufăr!
Și nu găsesc în mine o vină,
Dar nici în cel ce făr' de număr
Mă-ncearcă cu a sa mână divină.
Nu ar trebui să sufăr!
Dar viața pare o nebuloasă
Ce apasă greu pe al meu umăr
Și tot ce a fost se pierde-n ceață.
vezi mai multe poezii de: RCE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.