Motto: Ușile spre ieșire dispar, când te complaci prea mult într-un loc.
Nu-l cunosc pe Asim.
Dar am aflat că a fost prins într-o dimineață cu nisip fierbinte,
dus departe de palmieri,
cu ochii legați,
și vândut.
Jap!!
carnea i s-a despărțit
ca o carte ruptă între pagini,
fără voie.
Nu-l cunosc pe Asim. Dar am aflat că
trăiește între lanțuri și sare,
împinge galera în ritmul de du-te-vino
al sclavului fără dorințe,
în timp ce un om cu o cruce pe piept
numără bătăile biciului.
Jap!!
Spatele lui a învățat să nu mai plângă.
Numai ochii. Ochii lui țipau a tăcere.
Noaptea,
în celula umedă,
își sculpta libertatea în lut.
Cu degetele tremurânde,
din țărână și durere,
crea păsări.
Jap!!
Le auzea cântecul mut în palmă,
când cioplea o aripă frântă
care nu știe ce înseamnă cerul.
Nu-l cunosc pe Asim. Dar am aflat că
nu cerea nimic.
Nu se ruga. Nu avea zei.
El modela.
Cu fiecare lovitură - jap!! -
sculpta mai repede și mai frumos. Pesemne de frică, de rușine...
Ca și cum ar fi fugit dincolo de ziduri
cu fiecare pasăre pe care o plămădea.
Jap!!
un bici.
Jap!!
o rană.
Jap!!
un porumbel.
Când gardienii dormeau,
Asim visa.
Nu în culori, ci în lut.
În forme moi, cu ciocuri tăcute
și ochi care nu clipesc.
Acolo, în întuneric,
el își învăța sufletul să zboare.
Jap!!
până și biciul părea să obosească.
Nu-l cunosc pe Asim. Dar am aflat că
din mâinile lui ieșeau cântece
pe care nimeni nu le auzea.
Și totuși, într-o noapte,
o pasăre a dispărut din celulă.
Erau doar urme de zbor - pene albastre -
peste pereții umezi.
Asim a lăcrimat pentru prima oară -
gratiile lăsau drum liber numai păsărilor.
Nu-l cunosc pe Asim. Dar am aflat că atunci,
din spinarea lui biciuită au zburat două aripi
să le trimită zeilor întrebarea: Cine a ales asta pentru mine?
Așa s-a născut primul lui zeu - Zeul Alegerilor Greșite.
Jap!!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.