nu mi-am știut natura de tainic bancomat
cu linie de credit ce pare infinită
într-o criptomonedă de care n-au aflat
bancherii sau escrocii când poartă în ispită
oamenii care-ncearcă să-și picure-n pahare
prin bogății rapide un strop de fericire
când intrinsec în lume nimic n-are valoare
cât timp nu îți procură un minim de iubire -
dar iată că-n momentul când m-ai îmbrățișat
emit un token care nu intră în piață
cu valabilitate doar pentru uz privat
și cu acoperire cât timp suntem în viață.
tastezi ghiduș cu mâna pe pieptul meu un PIN?
ți-l garantez c-un simplu înfiorat suspin.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.