Nu plânge, Dresda
Ostaș neînfricat sub cerul slavei,
Scurmând cu stângu-n colbul ancestral,
Netulburat nicicum în fața groazei,
Mărșăluiești prin ploaia de metal.
Incandescentă zarea, parcă arde,
Orașul zici că fumegă și-acum
Și moartea a ieșit pe bulevarde
Să-nghită lacom trupuri vii de scrum.
A amuțit orașul în văpaie,
O mamă-și ține-n brațe pruncul strâns,
Pe creștet încă arde-o vâlvătaie
Ca un fuior ce toarce fum neplâns.
De zici că iadul a aprins urgia
Și a trăznit pe urbe cu lumină,
Ce zeu cumplit și-o fi vărsat mânia
Pe oamenii ce n-au avut vreo vină?
Ce boală a ieșit la suprafață,
Ce bezne aruncate din tartar?
Au scuturat orașul plin de viață,
Vărsând întreaga cupă cu amar.
E sufocată urbea sub ruine,
Fațade-ncremenite în baroc,
Nu plânge Dresda, nu mai este nimeni!
Iar lacrimile tale nu au loc.
@BFB
Bombardamentul asupra Dresdei, efectuat între 13 și 15 februarie 1945 de către forțele aeriene americane (USAF) și britanice (RAF).
Rămâne una din cele mai controversate acțiuni aliate din timpul războiului. Acțiunea a fost efectuată de 1300 bombardiere grele, care au aruncat 3900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în 4 raiduri succesive, distrugând 34 km2 din oraș. - Wikipedia
David Irving pretinde în cartea sa din 1963, „Distrugerea Dresdei”, că bombardamentul a fost „cel mai mare masacru din istoria Europei”.
Estimarea istoricului britanic, de 150.000 până la 200.000 de morți.
Dresda era cunoscută drept „Florența de pe Elba”. - incredibilia.ro
vezi mai multe poezii de: Bogdan Boitan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.