Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXXIII

Nu plânge, Dresda

Ostaș neînfricat sub cerul slavei,
Scurmând cu stângu-n colbul ancestral,

Între 21 noiembrie 1955 și anul de dizgrație 1990
se întinde adevărata și divina paradoxalia
moldavia Ecouri lirice de munte perforează
tăcerea contemporană

TĂCEREA SINGURĂTĂŢII

de Marian Florentin Ursu

într-o gară pustie așteptam un tren care nu mai venea
priveam printre copacii uscați cerul senin
nico metaforă nu-mi îndulcea așteptarea
niciun sunet nu-mi estompa bătăile inimii

Când diavolul vorbește cu o sadică trufie
În cana mea se-așează-n licăriri o veșnicie…

Unde nicio întrebare nu cunoaște vreun hotar,

Pe patul cărții stă întins
Motanul ce-a uitat de lins
Și toarce rânduri jucăușe
Pe pagina prinsă-n cătușe.

CHEMAREA PĂRINȚILOR..
Autor✍Mitică Rusu

Pe un pat mai vechi din scânduri șade o bătrână

Sub geamul ferestrei înguste
Coboară o vale ca-n rai,
Sprințare duc ape spre maluri,
Povestea de zâna din valuri,

Ecoul neîntârziatei nopți

Punctuală noapte,
Ți-am agățat în clanță