(Scrisoarea Penelopei către Ulise)
Captiv pădurilor lui Circe, iată,
Credința ta e-un veșnic efemer,
Închis în Odisee de Homer
Cu lupii și cu leii laolaltă.
Tu nu mai simți cu sufletu-ți de fier,
Pătruns de o rugină-ntunecată,
Ce val înghimpă și ce val desfată
Pe malul unde ești doar pasager,
Cum nu știi dacă dragostea sau ura
E-altar în templu-n care-ai ars de viu,
De ți-e înstrăinată, azi, făptura.
Mă iartă pentru zbuciumul ce-l scriu
Cât îmi destram, în liniști, țesătura!
Nu te grăbi! Deja e prea târziu...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.