Nu toti fluturii stiu ca au fost omizi
Si ca au aripi ca sa mangaie pometi de nori.
Nu toti fluturii stiu ca vantul are inima
Si ca fiecare adiere e un atriu ce plonjeaza in bataie.
Unii fluturi nu-si gasesc irisii din privire,
Iar genele le sunt acoperite cu pulbere de praf
Tocmai ca sa nu vada ca irisii se mai ascund si-n palme.
Ei sunt fluturii ce cred c-au trup de molii.
Sunt fluturii ce sunt meniti
Sa-si dea ultima bataie de aripa
Incercand sa iasa din buzunare
Chiar atunci cand afla
Ca nu toti fluturii stiu ca au fost omizi.
vezi mai multe poezii de: Teodora