M-am napustit in lume in noaptea dintre ani.
Unii ma asteptau altii nu.
Eu nu vroiam sa vin pe lume dar nu mi-au dat nicio sansa
Tatal meu nu prea stia cum sa ma numeasca asa ca s-a cam incurcat in nume si mi-a dat numele lui
Pe care il port si astazi
Intr-un fel de multe ori ma gandesc ca sunt continuarea tatalui meu in lumea asta
Mi-a placut sa traiesc viata la limita, sa traiesc toate experientele, sa nu ma cenzurez in traire
Am vrut si vreau sa cunosc toate sentimentele umane
Din cunosterea asta s-a nascut, cred eu, dorinta de a ma exprima
Am sentimentul propriei neputinte
Stiu ca nu sunt asa cum as vrea sa fiu
Dar m-am impacat cu mine si mai ales cu gandul ca voi evolua, poate voi progresa
Iubita mea e limpede si navalnica
Ne-am iubit toata noaptea pe campuri cu maci rosii
Iar dimineata a cantat in biserica lor
Un cantec vesel, zburdalnic dar pe care ei nu l-au inteles
Oricat de departe vei plange
Lacrimile tale vor uda amintirea iubirii noastre
Greu incercate si neinflorite
Atunci dar si acum si poate pentru totdeauna
Am început sa trăiesc atunci când toți credeau ca am murit
Nu știu viața când am risipit-o
Cum oare voi trai eu fără tine pana mâine
Umbra amintirii tale se va întinde în inima mea
La malul marilor mele
Nu mai bat valurile tale iubito
Au înghețat scoicile în miezul verii
Și miroase a neputință
Am aruncat cu anii mei in soare
Si apoi a plouat cu pasiune
Topindu-mi trupul ca pe o sarja de otel
Strigatul pasarii phoenix in noapte