În inimă eu am săpat adânc
Numele tău care vibrează
Ca o coardă de vioară-n vânt
Când notele-şi eliberează
Din portativ pe coama unui val.
Sau ca o larmă de aramă,
În răsărit de soare, din chimval
Pe unde Tesla, ce mă cheamă
Mai aproape, mai aproape iar.
Dar fac recurs la nemurire
Că-s legatar fiduciar
Și sunt suspectă...de iubire.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Prieteni ! Cu drag, emoție, bucurie și recunoștință vă mulțumesc tuturor !
mirimirela (autor)
luni, 15 februarie 2016
foarte frumoasa....
cu drag,
danab
sâmbătă, 13 februarie 2016
Frumos,ca de obicei!
SAlecsandru
joi, 11 februarie 2016
Ma bucur sa citesc versuri atat de frumoase in care ai lasat sa intre fara sa supere cititorul si cuvinte mai putin poetice la prima vedere. Dar odata introdus detine si fiduciar poate fi melodios. Imi place mult.
stomff
joi, 11 februarie 2016
Găsesc aceeaşi frumuseţe ce pluteşte mereu prin versurile tale.
adina.e
miercuri, 10 februarie 2016
Îmi place mult, Mirela !
Scrii foarte frumos.. Este o plăcere sa te citesc.. Felicitări !
M Horlaci
marți, 09 februarie 2016
Emani graţie, căldură, sensibilitate...
estera
marți, 09 februarie 2016
Un poem mult meditativ. felicitari Mirela
gabriela
marți, 09 februarie 2016
Felicitari , Mirela ! Tu realizezi cat de mult s-a schimbat versul tau ? :) Sunt extrem de incantata, draga Mirela :) Acum un an faceam cu totii pasi sovaielnici , timizi...acum infloresti cu incredere :)
Te imbratisez ,draga Mirela :)
Adina Speranta
marți, 09 februarie 2016