Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

NUNTA ELENEI (PARODIE 2012) - STOMFF ANDREI AUREL
Poezie adăugată de: stomff

Nunta Elenei ( parodie ianuarie 2012)

E lung pământul, ba e lat,
Dar ca băsescu de bărbat
Pe lumea asta altul nu-i,
Şi-avea o leană - leana lui -
Pe seară într-un colţ s-o pui
Căci la furat
E pricepută şi-i păcat
S-o laşi hai-hui.

Şi dac-a fost peţită des,
E lucru tare cu-nţeles,
Căci are mare interes
La primul nostru marinar.
Şi nurii de i-a dat în dar
Ieşind apoi prin Sărindar
Doar portofelul i-a dat ghes
Şi l-a ales.

El, cel mai drag! El s-a întors
Dintr-un voiaj mai păgubos
Cu patru sticle şi doi blugi
Pe care le-a donat la slugi.
Şi fata s-a-ndrăgit de el.
Că doară tocmai traienel,
Un crai frumos, puţin cam chel,
I-a fost menit.

Şi s-a pornit apoi la muncă
Căci Teiul nu putea s-ajungă
La setea ei pentru pământ,
Şi cu colegii într-un gând
S-a stabilit în modrogan.
Şi-a pus bănuţul lângă ban
Pân-a plătit un împrumut
Ce n-o lăsa în aşternut
Să-nchidă geana.
Isteaţă leana.



Ca ieri, dormind pe la vecini vecini
S-a dus de-acum printre străini,
Făcându-şi loc mişcând din fund
Şi câte lucruri mai ascund,
Toţi craii care-au stat la rând
De doruri plini.

Şi-atunci din tron s-a ridicat
Acelaşi mare împărat
Un traienel puţin încins.
Degeaba doamnele au prins
Să se gătească dinadins,
Ca niciodat'.
Traian era amorezat.
Era învins!

Iar când a fost de s-a-mplinit
Momentul nopţii de nuntit,
Din munţi şi văi, turişti puhoi
Au năvălit aici la noi
Şi-au răscolit
În lung şi-n lat, pământul tot.
Dar n-au rânjit
şi-au luat-o-n bot.

De cum a dat în fapt de zori
Doar Lamborghini cu feciori
De cocoşei cu creastă tare,
Scoteau fetiţe la plimbare
Cercând să mai gaseasca-o leană.
Chiar cu prihană.

Din fundul lumii, mai din sus,
Doar leana noastră n-a apus,
Şi oricât ai dori să baţi
La poarta ei degeaba cati.
Acolo nu-s decât bărbaţi
Adevăraţi.


Sosit era si stolojan
Cu liberalii lui de-un ban.
Şi flutur cel fudul şi prost.
Cu toţi ai lui sosit au fost,
Să demonstreze că se poate
Fura din toate
Pe-ndestulate.

Şi alţii, Doamne! Ce dilii
Cu hainele portocalii.
Ce feţe pline de succesuri
Pe dealuri ca si pe la sesuri.
Dar cu un tată demiurg
Chiar la Strasbourg
Azi se găseşte.
Unii vorbeşte
Că numai sida mai lipseşte.

Voinicii ei spumau în salt;
Şi-n toiul chefului înalt
Spre dealul de la cotroceni
Veneau meseni.
Vreun prinţ mai tânăr de venea
Fără o şpagă acătării
În capul zării
Lupul de mare-l trimitea.

Mai spre-amiazi, un cocoşel,
Cu aluminiu mult la el,
Văzutu-s-a crescând în zări.
Şi traienel, pe trei cărări
Le-a data curent pe săturate.
Pentru palate.

Şi ca la mândre curţi de crai
Cu STS-ul ascultai
Pe sfetnici mulţi şi mult popor
Să ştii ce au în minţea lor.
Căci ăştia la televizor,
Te-au denigrat.
Aşa bărbat?!?

Iar când în piaţă s-a pornit
Protest, poporul obidit
A prins să ceară să te cari.
Să pleci cu trupa de măgari
Să-i laşi pe oameni să trăiască
Pe scumpă GLIE ROMÂNEASCĂ.
Te du traiane unde vrei
Cu gaşca ta de derbedei
Cât n-ai plesnit.

Căci fierbi acolo în pridvor,
Pe lângă vechiul foişor
Şi chiar dacă te crezi isteţ,
Ai doar un gând şi e răzleţ,
În capul tău cu părul creţ,
Pierdut uşor.

Un trandafir, aşa părea;
Partidul care-l susţinea.
Cu dor de-argint, atât cât pot
Să strângă, fără să socot
Roşia Montana dată-n dar
Străinilor de nicăieri.
Aşa se strâng din flori averi!


Şi ea mergând spre traienel,
De mână când a prins-o el,
Roşind s-a zăpăcit de drag, -
Jandarmii au dat semn din steag
Şi-au pus piciorul toţi în prag,
Lovind discret, pe după scut
În bietul cetăţean căzut,
Încetinel.



Şi-n vremea cât au discutat
S-a-ntins poporul adunat
Şi joacă-n loc cuprins de frig.
Îmi vine uneori să strig
Lozinci cu iz publicitar.
‘’La apă, scumpe marinar,
Cu zdrângăneii montaţi la mâini,
Lătrat de haitele de câini,
Din sat in sat.’’

Trei paşi la stânga, eşti trişor,
Apoi trei paşi la dreapta lor;
Îi prinzi de mâini şi se desprind,
Mulţi izmenari care se-ntind,
În parlamentul primitor,
Şi somn uşor.

Şi va-nfruptati! Un râu de vin!
Peste hotar turiştii vin
La frunză verde scump plătită
De leana ta sulemenită.
Ce crai şi tot crăiese mari!
Aveţi purtări de găinari
De neam străin.

A fost atâta chin şi cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Şi lumea toată sta-n loc,
Urându-i lui traian noroc,
Când i-or găsi ac de cojoc,
Românii care încă sunt
P-acest pământ!

Cu toţii ştim cum au jucat
Copilele de împărat,
Frumoase toate şi întrulpi,
Cu ochi şireţi că cei de vulpi,
Cu rochii scurte până-n pulpi,
Cu păr buclat.
Vorbind puţin cam agramat.
Mare păcat!


Cu-n prim ministru îndrăzneţ,
Prea mic să fie şi isteţ
Pierit-au bani din piatră scoşi!
Căci ei i-au cheltuit voioşi
Drumari şi alţi băieţi deştepţi,
Umflaţi în piepţi
Dar răpănoşi.

Ba traienel atunci văzând
Pe micul boc, piticul, stând
Pe-un gard de-alături privitor,
L-a pus la joc plin de umor.
Sărea piticu-ntr-un picior
Voind să scape de popor
De nu-şi da rând!

Sunt greu românii de pornit,
Dar de-i porneşti, sunt greu de-oprit!
Şi s-au pornit căci nu mai pot
Cu sfetnicii ce fură tot.
Şi –ti cer să pleci din Cotroceni.
Cum ai venit.

Nu-i vesel traiul de-împărat
Căci ai minţit şi ai furat,
Şi, cu paharul plin în mâini,
Crezând că proştii sunt români
I-ai ignorat.

Şi-ţi zic: - "Cât mac e prin livezi,
Atâţia ani eu îţi urez!
Să ţi-i petreci la mititica.
Să intelegi ce-nseamnă frica
Ca mâine n-ai să poţi mânca.
Te du traian, în soarta ta
Căci ţara mea nu te mai vrea!

vezi mai multe poezii de: stomff