Plânge încet cerul
-Întărind misterul-
Cu chemări de dor.
Soarele răsare;
După ploaia-n lacrimi
Se răsfață-o floare.
Floarea de mireasă
De pe câmp culeasă,
Cu drag prinsă-n păr,
Floare-albă de măr.
Spin de trandafir
Înfipt la chimir,
Petale de sânge
Trandafirul plânge
Lacrimi pe covor.
Și înfiorată,
Luna se arată-
Soare arzător.
Licurici de stele
Tremură și ele,
La noi în pridvor.
Zorii se iviră
Natura se miră
Cu alai cobor.
Stropi mărunți de rouă
Înfloresc în inimi
Pui de curcubeu
Iar noi, pe din două
Extragem și spinii
Din tălpi mari de leu.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc foarte mult, Ştefan ! Onorată de vizită !
mirimirela (autor)
miercuri, 07 septembrie 2016
O inimă deschisă larg iubirii! Versuri minunate!
stefan doroftei doimaneanu
marți, 06 septembrie 2016
Aurel, Dănuța, ce dor îmi era de voi !
Vă mulțumesc din suflet !
Nici nu știți cât mă bucur că ați revenit !
mirimirela (autor)
marți, 06 septembrie 2016
Mulțumesc, Misha !
mirimirela (autor)
marți, 06 septembrie 2016
Frumos..mirimirela...
Cu drag,
danab
marți, 06 septembrie 2016
Îmi place , frumoasă ca o baladă !
Felicitări, Miri !
ALapis
luni, 05 septembrie 2016
Îmi place cum ţi se unduieşte sufletul în această creaţie.
Misha
luni, 05 septembrie 2016