O altă zi, o altă primăvară
Îmi umplu sânul vieții cu parfum
Și îmi deschid fereastra spre un drum,
Pe care-înaripații muguri zboară.
O, Doamne, cât de mult înseninează,
Ca flacăra aprinsă pe comori,
Șuvoiul cald prin vălătuci de nori,
Ce-și scurge mângâierea dintr-o rază!
Întregul plai visează-a înflorire,
Cu tainele reînvierii nins
Și tămâiat cu un alean, aprins
În bobi de mâțișori și cu-înverzire.
Doar eu plutesc în aerul tăcerii
Și-admir înaltul suflu din grădini,
Ce-aruncă peste lume cu lumini,
Cu bucurii, atât de dragi vederii.
,,Sunt vrednică de-ai răsplăti cununa?",
Cu gândul meu cel rece mă socot.
Îmi amintesc fântânile că pot,
Când strâng în piept tot soarele și luna
Și nu le-ngheață unda niciodată,
Deși izvorul e adânc pierdut
Sub bolți pustii de cremene și lut.
Doar lăcrimează-o apă prea curată...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.