În cântecul frunzelor
Cu ochii-nchiși eu zbor
Și nimic nu mai rămâne
Decât un călător.
O, ce frumoasă stare
Atunci când sunt în zbor!
Aud, privesc o mare,
Un loc frumos, de dor.
Acum, eu sunt departe
Real de acel loc,
Dar în imaginație
Cu frunzele-i un hop.
Privesc în continuare
Și-ascult sunetul tot
Și văd în depărtare
Un frumos mare stol.
Ce sunete înalte
Cu râs veselitor,
Spre Mare avântate
După peștișori.
Mi-am zis că sunt în vis,
Dar totuși eu nu dorm –
Ce minunată stare
Cu conștiință în visare.
Din grădină, oare,
În dorul meu de Mare,
Să fie o chemare
Prin frunze de Mare?
vezi mai multe poezii de: Caianemus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.