O, Doamne
25.09.1984 (În drum spre Moldova, tren)
de Eugen-Dan Gheorghișor
O, Doamne câte stele s-au aprins
Și noaptea asta pare să repete
Finalul Mioriței când s-a stins
Ciobanul în covor de violete.
Pe necuprins tăcere mortuară
Vântul visează în păduri de brad
Aud prin veacuri bocet de mioară
Și foșnetul steluțelor ce cad.
Cred că ating un straniu apogeu
Când spulber vraja unui sfânt mister
În Lună-i preschimbat păstorul meu
Și s-a mutat cu turma lui pe cer.
vezi mai multe poezii de: onestdan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.