Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDXLV

Scaunul te varsă-n lume
scaunul te vrea acasă
nimicul să te rezume
va tăia oaia cea grasă

Funerar, mormânt de piatră
Un coșciug și o prelată
Stau ascunse în mormânt,
Iar eu mă amuz ascultând.

Nu mai umbla în mâini prin al meu cântec
Te rătăcești în notele pustii
Desculțe degete răsfiră-n al meu pântec
Să simt muzica verbului „a fi”

Țara mea, te simt departe,
ca un vis ce nu mai vine.
Îmi rămân în gânduri toate
nopțile ce-au ars în tine.

Ciocnite cele două
Scântei scot agresiv,
Niciuna nu-i coloră
El vrea eu să deriv,

Timpul nu iartă...
Fii frumusețea-n faptă,
Fără răsplată!

Zadarnic mai aștept
un înger,
să-mi deschidă ușa
de ninsoare.

Nu mai am puterea de a renaște,
Îmi adun cenușa de pe acum
Și am s‑o arunc pe dealuri,
Unde verile îmi făcusem drum.

steaua nordului...

aș vrea și eu o stea a mea,
să o țin de mână

O, Doamne

25.09.1984 (În drum spre Moldova, tren)
de Eugen-Dan Gheorghișor

Tăcerile se-aștern în pridvor,
Și-n vânt se leagănă o frunză,
Se-mbină timpul cu un dulce dor,
În vindecare timpu-i ca o pânză.