fugi de întunericul meu
că umbră mi-e drumul
prin litere oarbe
iar crucea un sâmbure zeu
udată cu lacrimi
pe foile albe
răsare din sânge un roz trandafir
si gustul iubirii transformă-n otravă
cum iartă si plânge si picură mir
cu spinii Isus străpunge din slavă
pe noi păcătosii, pe noi muritori
ce fructul în palma
evei l-am pus
în gala satanei doar simpli actori
în ochii naturii
o gură în plus
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:)))
M Horlaci (autor)
joi, 21 martie 2019
Taci și scrie :)))
Adina Speranta
miercuri, 20 martie 2019
Multumesc Adina :)
M Horlaci (autor)
miercuri, 20 martie 2019
Intensitate crescendo spre un final contrastant, cititorului fermecat de muzicalitate și torentul imaginilor i se oferă cheia întregii construcții.
Dar de ce am spus contrastant? Prin revelația finală, rămâne gustul amar al sensului existenței omului.
Bine conturat, Mitică! Felicitări!
Adina Speranta
miercuri, 20 martie 2019