Îmi trec pe sub privire luminișuri
Cu poleiala raiului, senină,
C-o parfumată undă de grădină
Și limpezi corzi de triluri sub arcușuri.
În ora serii, cea cu carne brună,
Îmi pare-o veselie de copilă,
Hârjoană cu mireasmă volatilă
De chiparoase, rujă și căpșună.
O oază rătăcită-n puritate
Foșnește-a vânt, să cheme noaptea oarbă
Și constelații lucii printre iarbă,
De pe aripi de îngeri scuturate.
Sub bolți cu stele-și zuruie misterul,
Ca-n lampa lor, s-aprindă vii contraste
Din trup de flori, cu inimile caste
Și neguri ce-și agită tămâierul.
Adoarme cu un flaut de izvoare,
Precum frumoasa, pururi adormită
Sub stăpânirea umbrei, istovită
De-atâta înflorită căutare.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.