Gândul mă duce negreșit
La o veche prietenie,
Copiilor le-am povestit
Cum era-n copilărie.
O prietenie adevărată,
Cu drag aș vrea și azi să am,
Ca-n povestirea minunată,
Când cu prietena mea eram.
Aș vrea ca lumea să învețe
Să-i cinstească pe cei ca noi,
Chiar și-n clipele de tristețe
Prietenii buni nu dau înapoi.
Prietena mea niciodată,
Când era greu nu m-a părăsit
Ne ajutam de îndată
Și ziceam că: totdeauna așa va fi.
Ea e comoara cea mai bună,
Nimic nu ne va despărți,
Ne vom bucura-mpreună
Și-ți spun sigur că așa va fi.
E bine să ai întotdeauna
Un prieten bun și credincios,
Să-ți fie alături când vine furtuna,
La fel și când ai timp frumos.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea