un ciob înfipt în talpa timpului
sunt înainte de toate
si după
o constare
din multe clisee
aleg o variantă finală, o lacrimă
de consolare
care se rostogoleste singură într-un pahar
unde gustul trezeste ispite
si patima unui gând fără tine
ca la-nceput
cum suicidul, plânsul si diperarea
dispar pentru o clipă
revedem pasii numărați
într-un sărut
o stare lipsită de sens, ca o beție
bezna ucide
acea luminiță, plăpândă
ascunsă în noi
pe care poeții o numesc
poezie
o stare ce nu se împarte la doi
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.