Pe ulițele vechi se simte-un pas de toamnă,
Care în frigul rece pășește ca o doamnă.
Prin visurile reci rămâne-o căutare,
Ce stă ascunsă-n raze, în treptele spre soare.
Un chicot de uimire se aude-acum în zare
Sub frunze așternute, dar care stau să zboare
În clipa care trece și lasă un oftat,
E vântul care bate mereu neîncetat.
Și-n somnul ei adânc de seară argintie
Îmi fură iarăși ochii pe veșnica hârtie
O toamnă nesfârșită cu pașii ei ușori
Purtând șosete albe, se-ntinde peste flori.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.