O, voi, lunatici clandestini și nostimi pierde-vară,
Luați și beți și vă-ndulciți din apa mea amară!
I-a fost venin lui Balthazar*, i-a-nsângerat ospățul,
Când am sperat să-i curg pe gât și să-l învăț răsfățul.
C-așa eram de güzellik, de cute, de beau, de faină,
Că m-a cătat în Babilon în cea mai mare taină,
Iar când m-a prins, m-a pus aripi covoarelor persane,
S-ating picioarele de zei cu rugăciuni profane.
Doar inima plesnea de zel și gata să rămâie
Altar sărman pe la răscruci, mustindă sub călcâie.
Cu ce să-l fi mișcat un cord ce nu a spus că doare
Cât a pulsat în vasu-i sfânt vâltori de ape-amare?
Era prea ispitit să dea Morganelor amorul,
Pentru-a trăi cum l-a zidit Nabucodonosorul.
O, voi, lunatici clandestini, vom dăinui ca frații,
Sortiți să afle din destin cum luptă împărații
Și, claustrați într-un ocean, vom bea licori albastre
Ce pun pecetea unei morți pe sufletele noastre.
Au mai rămas prin univers crâmpeie din fierbintea
Mișcare-a aripii prin vânt, ce mi-a cioplit-o mintea.
Aștern aceste fluturări de smirnă și tămâie
Pe calea voastră. Să pășiți cu aripi la călcâie!
Voi dați-mi peste răni ninsori din raze selenare
Să îmi dezghioace gândul van de rapsodii solare,
Să smulg nevoia de frumos din înghețate doruri,
Când, azi, lunatici clandestini, mă troieniți cu zboruri!
* Balthazar - ultimul prinț moștenitor al Babilonului, descendent al mărețului rege Nabucodonosor, care a profanat vasele sfinte, luate din Templul de la Ierusalim. A fost omorât, ca pedeapsă pentru această blasfemie.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.