Luciri de raze lunecă pieziș,
Își scapără amnarul la fereastră,
Și-aprinde cerul bolta lui albastră,
Peste cântări foșnite, de frunziș.
O altă zi își suie aprig zbor,
Din umbre, aripi albe își desface,
Cu zvon de vânt, înfășurat în pace
Și-n vaierul prin zare călător.
De-ar fi o zi din cele cu folos,
Pornită pe-un făgaș de drumuri clare,
Nisipuri în clepsidre curgătoare,
Dar cu minuni în miezul lor sticlos.
De-ar fi o zi mai bună decât ieri,
Cu limpezimi pe calea ei fluidă,
Cu gust de miere, nu de aguridă,
Al vorbelor născute de tăceri.
Precum un foc ce-apare din tăciuni
Și-arată ziua,-încrezătoare, fața,
Să răspândească din înalturi viața,
Pe povârnișul lung al unei lumi.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.