Amurgul m-a găsit și astăzi la poala ta cerșind hodina,
Biet călător, oprit în cale de vraja viselor ce mint,
Cum aș putea să plec acuma când ochii tăi senini lumină
Și ard în purpura-nserării ca două suliți de argint?
Le doarme-n adâncimi păcatul și ocrotit de-o caldă lene
Din clipă-n clipă îmi trimite sclipirea fulgerelor lui,
Un picur din pierzarea lumii îți strălucește-acum sub gene
Și mă-nfior din ochii limpezi tu câte taine poți să spui
Mă pierd în lumea lor albastră și simt fiori din vremuri
moarte. Văd crai pribegi, ce pentr-un zâmbet jertfiră fala unui tron.
Și parc-aud în pacea nopții cum vântul șuieră departe
Prin dărmăturile de piatră din prăbușitul Ilion
vezi mai multe poezii de: Octavian Goga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.