Într-o duminecă de toamnă Vezi, ca prin vis mi-aduc aminte
M-a sărutat cu lacrimi mama când mi-a-ncheiat la gât cămașa,
Zâmbind m-a mângâiat pe frunte și nuci mi-a dat din sân nănașa,
Și tata m-a bătut pe umăr și m-a-ndemnat să fiu cuminte
Și parc-o văd cum stă bunica, plângând în colțu-i de na
framă,
Când dascălul din sat și popa deodată ne-au venit în casă,
Și cum roșisem de rușine când popa m-a chemat la masă
Și mi-a vorbit de-nvățătura și m-a cinstit c-un ban de-aramă!
M-am furișat sfios în tindă Simțeam cum mă supune frica,
Îi ascultam de lângă vatră, dar nu le-nțelegeam cuvântul
Vorbeau de bani vorbeau de carte, de rodul slab ce-a dat pământul
Și nu mai știu Cu capu-n poală, am adormit lângă bunica.
Și vezi, atunci, în noaptea-aceea, m-a chinuit o arătare
Părea că s-a deschis, departe, o gură roșă de balaur,
S-apropia în drum o fiară cu solzi strălucitori de aur
O deslușeam cum vine-n goană și crește mare, tot mai mare.
Eu în zadar fugeam pe câmpuri În urma mea urla spurcată,
Răsufletul grozav și negru puternic i-l simțeam în urmă
Simțeam cum vrea să mă înghită, simțeam cum glasul mi se curmă,
Cu mâinile încrucișate stă fără de putere tata!
O mână m-a trezit din groază Venise mama să mă vadă
Cu brațe moi și tremurate mi-a-ncolăcit atunci grumazul,
M-a îmbrăcat în haine albe, mi-a sărutat pripit obrazul,
Plângea când m-a urcat bunica sus, în căruța din ogradă
Și s-a pornit căruța-n noapte. În pietre scânteia potcoavă.
Și tata sta tăcut alături Mi se părea o-nchipuire
Și somnul mă fură arate Cu ochii grei de nedormire
Zăream în cale licuricii, cum luminau în șanț otavă.
Dar sus, la marginea pădurii, am tresărit din somn deodată
Vedeam cu ochii mei aievea vedenia îngrozitoare:
O gură roșă de balaur mi se părea aprinsul soare,
Și-n fum îi clocotea întreaga spinarea largă, revărsată.
Strivit atunci de-nfiorare, m-am ghemuit la tata-n poală:
,,Întoarce caii mai degrabă! Nu vezi, balaurul mă-nghite?!"
Îmi tremură de groază trupul, ca pieptul păsării rănite,
Când tata mi-a răspuns pe gânduri: ,,Ne ducem în oraș, la școală!"
vezi mai multe poezii de: Octavian Goga