Atâția ani își strecurară convoiul lor pierdut de clipe
Din ziua când ne despărțirăm de șoapta-ți ademenitoare,
Și azi același demon bate deasupra noastră din aripe,
Păgâna patimă flămândă tot mai sălbatică ne doare
Curând iar vom veni la tine striviți de vechea-mbrățișare
Să oglindim același vifor în largă-ntindere albastră,
Și să-ntrebăm un val, să spuie: ce e mai sfântă și mai mare,
E veșnicia ta de unde, ori e eternitatea noastră?
vezi mai multe poezii de: Octavian Goga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.