N-am știut, n-am știut niciodată
cât de adâncă e culoarea albastră
până nu m-am uitat
în apele ochilor tăi.
N-am știut, n-am știut niciodată
cât de frumoasă poate fi copilăria
până n-am adus amintirile mele
să se uite la jucăriile fiului meu.
N-am știut, n-am știut niciodată
câtă rouă au strâns florile în visele lor
până nu le-am văzut risipindu-se
în ecourile sărbătorilor noastre.
N-am știut, n-am știut niciodată
cât de bătrâni sunt munții care-au stat lângă leagănul meu
până nu i-am văzut
uitându-se uimiți dintre stele
la tinerețea acestui oraș.
——————————————————————————————-
sursa:# versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Octavian Paler
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.