Undeva la un geam de pe strada aceasta
se leagănă ora amiezii ca o ramură albă
peste gândul plecat să te caute.
De la ferestrele vechi, îngălbenite de lună
și de ploile ruginite, căzute din salcâmii bătrâni,
de la ferestrele vechi, năpădite de iarba neagră a nopții,
amintirile dragostei noastre
s-au mutat în această casă nouă și ele,
s-au mutat pe strada aceasta albă de soare și var.
Prăfuite de umbra potecilor vechi
și de nisipurile palide cernute din stele,
amintirile dragostei noastre
urcă sfioase acum pe sub cireși înfloriți,
pe o stradă cu cireșii de marmură.
Și toate ferestrele străzii
(O, parcă și zidarii-au știut
ce limpezi sunt privirile tale!)
se uită cum trec camioanele și cărucioarele copiilor
spre ziua de mâine,
în timp ce undeva la un geam de pe strada aceasta,
unde-am venit mai aproape de viitor și de soare,
ora amiezii se leagănă ca un trandafir de argint
peste gândul plecat să te caute.
———————————————————————————————
sursa:@versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Octavian Paler
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.