Şi deodată amintirile-mi pecetluiesc buzele,
şi deodată simt masca de piatră a sfinxului
şi surâd cu buzele mele de piatră,
totul s-a întâmplat cu milenii, sau cu câteva clipe, în urmă
şi surâd chiar acestei dileme
şi masca de piatră mi se lipeşte pe faţă
şi n-o va mai smulge
decât pentru a arăta sfincşilor care dorm în deşert
obrazul meu viu.
* din volumul "Poeme", 2008
vezi mai multe poezii de: Octavian Paler
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.