Un om norocos - Octavian Paler
Adăugat de: ALapis

4 noiembrie

Am fost nevoit să plec de la un dispensar şi încă n-am găsit un spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni.


10 noiembrie

N-am văzut până acum un om pus în cămaşă de fortă. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l au biruit.


12 noiembrie

Simt din nou că mi-am greşit meseria. Într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi nevoiţi să mă vâre şi pe mine în cămaşă de fortă. Nu, nu trebuia să mă fac doctor. Blestem ziua în care am părăsit iluzia muzicii pentru mirosul de acid fenic. Ceea ce e cel mai rău. Am ajuns să detest şi suferinţa. Când văd un om care suferă, întorc capul. Încerc să mă conving în fiecare dimineaţă că nu sunt într-o seră, sunt într-un spital, şi încă într-un spital de nebuni, că am o profesie nobilă şi trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alţii au ajuns aici pentru că n au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit, ca la un violoncel. Şi deodată melodia nu mai e normală. Scârţâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă şi unitatea, minunea se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră şi nobilă lupta ca să tămăduieşti asemenea oameni. Fiecare om vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe lina frontului, pe linia de demarcaţie dintre viaţă şi moarte. Eu sunt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sunt un rău soldat. N-am destul curaj să mă uit la un om în cămaşă de forţă. Când îi văd prin curte, îmi vine să-i vâr pe toţi în cămaşa de forţă şi pe urmă să mă duc să mă spânzur. Nu mai rezist. Seara, când mă duc să mă culc, sunt zdrobit. Dacă aş fi un om serios, mi-aş da demisia. Dar nu fac nici asta. Zâmbesc! Zâmbesc tuturor. Şi nebunilor. Cui vrea să se uite la mine. Zâmbesc, în loc să urlu. Dacă aş urla, probabil m aş linişti. Aş avea, în sfârşit, un somn bun. Dar aşa, zâmbetul mă oboseşte. Mă distruge. Voi intra într-o cămaşă de forţă zâmbind.



vezi mai multe poezii de: Octavian Paler




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.