Confuze zgomote, incertă claritate
O nouă zi începe.
E-o cameră-n penumbră
și-ntinse două trupuri.
Îngândurat mă pierd
pe câmpul fără nimeni.
De-acuma orele și-ascut cuțite.
Tu lângă mine încă dormi;
duios și-ndepărtată,
curgând în nemișcare.
Inaccesibilă, dacă te vreau,
cu ochii te palpez
și te privesc cu mâna.
Lungi vise ne despart
și sângele ne-aduce împreună:
suntem un râu de ritmuri cardiace.
Se rumenesc sub pleoape-ți
semințele de soare.
Lumea
n-a devenit încă reală,
și timpul se-ndoiește:
un singur lucru-i cert -
căldura pielii tale.
Din respirație ți-ascult
lăuntica maree,
silaba rătăcită-a Zorilor.
traducere - g.Cristea
Antes del comienzo
Ruidos confusos, claridad incierta
Otro día comienza.
Es un cuarto en penumbra
y dos cuerpos tendidos.
En mi frente me pierdo
por un llano sin nadie.
Ya las horas afilan sus navajas.
Pero a mi lado tú respiras;
entrañable y remota
fluyes y no te mueves.
Inaccesible si te pienso,
con los ojos te palpo,
te miro con las manos.
Los sueños nos separan
y la sangre nos junta:
somos un río de latidos.
Bajo tus párpados madura
la semilla del sol.
El mundo
no es real todavía,
el tiempo duda:
sólo es cierto
el calor de tu piel.
En tu respiración escucho
la marea del ser,
la sílaba olvidada del Comienzo.
vezi mai multe poezii de: Octavio Paz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.