frumoasă purtătoare de fiori
mai dulci ți-s ochii măslinii ca mierea
mi se botează sufletul în nori
când îți presimt prin vise mângâierea
iar când mărturisesc iubirea-n rime
scurg sânge tainic prefăcut în vin
în amfore străvechi ce nu rețin
oțetul unor zile de asprime
ori lacrimi adunate câte-un an
vărsate dintr-o dată cu alean
tocmai când îmi serbau toți întruparea
nebănuind cât mă durea serbarea -
dar toate astea sunt de-acum poveste
căci mir sfințit privirea ta îmi este.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.