Ştiu că toate astea nu-s nimic şi că limba ce-o vorbesc
nu are alfabet
Dacă şi soarele şi valurile au o scriere silabică ce o
descifrezi numai în vremi de tristeţe şi exil
Iar patria o frescă în straturi succesive frânce ori
slave şi dacă porneşti s-o restaurezi eşti pus îndată
după gratii şi dai socoteală
Unei mulţimi de străine Puteri prin intermediul
mereu celei care-i a ta
Cum se întâmplă şi cu nenorocirile
Însă dacă n-am o arie de treierat de pe vremuri sau
chiar un bloc de locuit unde copiii se joacă iar cel
care pierde
Ar fi trebuit după toate regulile să spună un adevăr
şi să-l comunice şi celorlalţi
Încât până la urma toţi să se pomenească
ţinând în mână
În dar o poezie de argint
vezi mai multe poezii de: Odisseas Elytis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.