Pe Cloşca cea cu şapte pui
zburând prin ceruri o văzui
Cândva în loc se mai oprea
şi la coliba mea privea:
– Ce faci mata? Eşti bine? Zi.
– Bine. Ce veşti de la copii?
– Ce să-ţi mai spun, acolo sus
gerul, pustia i-au răpus
– De asta-ţi faci inima rea?
Adu-i pe toţi la casa mea.
– Îţi mulţumesc, dar mulţi mai sunt!
Roadă ţi-o termina *ând
– Dă-mi pe mezina ta măcar,
Maya cu vălul de cleştar
– Ia-o, atunci, şi nu uita:
mire al cerului vei sta.
Acestea Cloşca a grăit
şi-n păr pe dat’ mi-o a şi prins
Munţii-mprejur au strălucit
şi mâinile mi s-au aprins
iar Cloşca cea cu şapte pui
se duse şi n-o mai văzui.
vezi mai multe poezii de: Odisseas Elytis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.