Printre stânci înalte curge râul blând
Și pietrele albe îl străpung pe rând.
Umbra și lumina strânse bine- în chei
De pe frunze, pietre, poți să ți le iei.
Ochiurile apei râului tăcut
Oglindesc penelul pictorului mut:
Frunzele în linii alternează- n crengi
Cu seninul albastru prezentat în dungi.
Suprafața apei schimbă realitatea
Verii prea fierbinte, potolește setea
De umbra pădurii și răcoarea stâncii,
Pictorul- își admiră rezultatul muncii.
În oglinda apei cerul și pădurea,
Stâncile din chei, își dau cu părerea
Despre vara care înfierbântă piatra...
Omul e- în pericol să își piardă vatra!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.