La mine-n gând s-a prăvălit Olimpul,
De a vuit cu trânta lui solidă,
Mă umple ca o nouă Atlantidă,
Pe care-a preschimbat-o-n doruri timpul.
L-am căutat pe-Apollo în cuvinte
Cu pana mea vitează și spartană,
Cu nuri de zee și de amazoană,
Rămași ca vii dorințe sub veșminte.
A năvălit o molimă carnală
În lung galop - Satirii și Silvanii -
Nu am râvnit să-mi calce-aceștia anii
Și m-am ascuns sub togă de vestală.
Din Cronos n-a curs tihnă nici acolo:
Mi-au stins lumina versului călăii,
Ca pe-Acteon m-au sfâșiat dulăii,
Dar n-am icnit, de dragul lui Apollo.
De dragul lui sunt zbor spre cutezanță,
Sunt un aed îndepărtat de muze,
Ce nu-și oprește oda de pe buze.
Doar Themis pune-acestea în balanță...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.