Ți-ai pus și azi tăcerea în norii de pe cer,
pe pajiști de cerneală doar un licorn mai cer
să dezmorțească-amurgul organic dintre noi
cu-o lacrimă de sânge în versurile noi.
Antonimii spectrale aduse la un loc,
suntem departe-aproape, avem sau nu un loc,
dar inorogul mitic pe amândoi ne poartă
incandescent, albastru, către aceeași poartă.
Adina V.
20.04.2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.