Optzeci nu e o vârstă, optzeci e doar un număr,
De ghiocei ai vieţii, ce-ţi odihnesc pe umăr,
De vise înălţate spre cer, ca falnici brazi,
De primăveri cu soare, ce-ţi scaldă ochii calzi.
Optzeci este pasajul spre următorul an,
În care porumbeii vor gânguri la geam,
Purtându-ţi mai departe frumoasa ta poveste,
Aşa cum munţii-şi poartă zăpezile pe creste.
Optzeci este prilejul de-a ne-ntâlni cu drag
Şi revăzuţi de-acuma, peste al casei prag,
De-a te păstra în braţe până vom amorţi,
Iar sus, pe bolta-naltă, toţi aştrii s-or ivi.
Optzeci de gânduri bune îţi dăruim acum
Şi optzeci de petale îţi presărăm pe drum,
Iar timpul ce va curge, cu clipele-i fecunde,
Minute să-ţi aducă, de optzeci de secunde.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.