Orașul cu ferestrele deschise
Își desfrunzise, peste noi, lumini
Și, cu tămâia-aromelor de crini,
Albea tăcerea clipelor ucise.
Pe ziduri se-nșira o poezie
A umbrei ce-a descins din răsărit.
Înaintam prin timpul cel oprit
Ca doi insomniaci printr-o trezie
Enormă, cât un nesfârșit de ape.
Un vânt ne scrijelea pe suflet zbor,
Vocal, înverșunat, rătăcitor,
Ca sunetul strident al unei clape.
Și totuși... în tăceri țiuitoare,
Noi auzeam un enigmatic cânt –
Un Berlioz desprins de pe pământ
Cu forța unor visuri zburătoare
Care-au zdrobit amurgul și sfârșitul,
Dar știu neprevăzutul forței lor,
Precum sărutul cel sfâșietor
Al mâinii care-mpiedică sărutul...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Emoționantă companie! Mulțumesc mult!
Manuela Munteanu (autor)
duminică, 01 martie 2026
Wow! Este și pictură și muzică amestecate în alambicul sufletului ce rătăcește prin oraș. Aștept cu nerăbdare următoarea ta plimbare prin orașul Ars Poetica.
Elyana
marți, 24 februarie 2026