E răsăritul zilei de poveste
ce o păstrez în suflet ca pe-un dar
Și o astept un an să-ți dea de veste
că îți admir parcursul legendar.
Dar nu mă uit cum Soarele răsare,
Îl simt prea mic și nu prea luminos,
Căci al tău chip, izvor de adăpare,
îmi ostoiește setea de frumos.
Îmi e destul să cat în amintire
a ta putere visuri poleind,
Ești sinonim la tot ce-i neclintire
un diamant, splendoare scânteind.
Căci visuri sunt ce țin de a ta cale
când vei clama, sclipind în depărtări,
c-ai reușit, lipsită de escale,
să îți ridici castel din așteptări.
Am să pășesc spre ziua care vine
Spre un alt an, chiar dacă, în simțiri,
Izvorul de Sublim ce te conține
va scânteia, acutizând orbiri.
Să-ti fie viata plină de iubire!
Te voi privi cum râzi spre Infinit
Splendoarea ta, de îmi va da orbire,
Ferice am sa fiu prin băjenit.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.