Poate, nu-ți pasă de-ale mele,
Noapte; din al lumii hău,
Ca scoica cea fără de perle,
Sunt aruncat pe malul tău.
Indiferentă, -nspumezi valuri
Și cânți, pornită nemilos,
Dar vei iubi, tu prețui-vei
Povestea scoicii făr' folos.
Pe plajă, lângă ea întinsă,
Vei îmbrăca veșmintele-ți,
Pe ea o vei lega strâns prinsă
De-al undelor clopot măreț;
Și-atunci pereții scoicii-mumă,
Ca adăpost de inimi, goi,
Umple-se-vor cu glas de spumă,
Cu vânt, cu ceață și cu ploi...
(1911)
Trad. de Gheorghe Doni
vezi mai multe poezii de: Osip Mandelştam
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.